Cum afecteaza viata de cuplu venirea pe lume a bebelusului?

Multe cupluri considera ca venirea pe lume a copilului intregeste si incheaga familia, face ca relatia sa fie mai stransa. In unele cazuri chiar asa se intampla, relatia devina mai sudata insa unele casnicii pica testul acesta, ajungand uneori chiar la divort. A se intelege ca aceste cupluri de cele mai multe ori nu aveau o relatie „perfecta” nici inainte, unii chiar constienti de asta, fac un copil tocmai in ideea de a consolida relatia si a pastra o casnicie si-asa nefericita. Cred ca venirea pe lume a unui copil poate completa familia si aduce un plus de fericire si stralucire in camin atunci cand ambii parinti isi doresc acest lucru in egala masura.

Cazul nostru este unul fericit, copilul a venit pe lume in momentul cel mai potrivit, spontan as putea spune. Eram casatoriti de jumatate de an si tot auzind in stanga - dreapta ca nu se fac atat de usor copiii precum se pare, aveam prietene care se plangeau ca nu reusesc sa ramana insarcinate, atunci sotul meu a considerat ca ar trebui putin exercitiu :). Intamplarea face ca nu ne-a trebuit prea mult exercitiu, fapt ce ne-a stricat cateva vacante planuite. Aveam in vizor sa facem un copil insa nu chiar atunci, dar Doamne Doamne le aseaza mai bine decat credem noi.

Momentul venirii pe lume a bebelusului mi-a confirmat ca suntem o familie completa si ca sotul meu imi va fi partener pe viata. De unde mi-am dat seama de asta? Din felul in care s-a purtat cu mine la maternitate, din grija lui pentru noi amandoi, mami si bebe acum, ocrotindu-ne si vazandu-i emotia in privire.

Ajunsi cu bebe acasa, primele zile le-am petrecut impreuna dupa care a urmat ca tati sa mearga la serviciu. E placut sa petreci timpul cu bebelusul, insa in acelasi timp este si obositor si frustrant ca nu stii intotdeauna ce trebuie sa ii faci atunci cand plange, nu stii daca ai procedat corect si lista poate continua, asa ca venirea acasa a sotului de la serviciu era ca o gura de aer proaspat. De ce? Nu stiu, poate ca munca in echipa e mai relaxanta pentru mine. Atentie foarte mare! Sunt foarte multe mamici epuizate care foarte usor pot face o depresie postnatala si cred ca suportul si dragostea sotului sunt niste arme combatante impotriva acestei boli.

In general am incercat sa am un echilibru intre sentimentele fata de sot si copil, desi cred ca a venit natural. In prima faza cand am ajuns acasa de la maternitate am optat pentru a dormi toti trei in aceeasi camera, bebelusul in patut si noi in pat pana cand mi-am dat seama ca este destul de obositor pentru ca bebe se trezea uneori si de trei ori pe noapte, atunci am hotarat ca eu cu bebe sa ne mutam in alta camera. Sunt si cazuri de tati care se simt neglijati la aparitia pe lume a copiilor, considerand ca sotiile ii neglijeaza si se dedica postului de mamica. Cazul nostru nu a fost asa, tati a fost chiar foarte fericit sa ocupe tot patul.

Viata se schimba complet dupa aparitia unui copil indiferent ce ar spune unii si altii. Unii spun ca e mai frumoasa, sunt de acord cu ei si aprob, insa tot se schimba. Daca inainte puteam sa iau decizii spontane, acum totul depinde de programul bebelusului si trebuie sa mentionez ca nu l-am obisnuit cu un program strict tot in ideea de flexibilitate. Fiind persoane sociabile, eu si sotul meu, am dus lipsa iesirilor dese, a intalnirilor cu prietenii sau a filmelor la cinema. Filmele la cinema au fost inlocuite cu Netflix si HBO Go, iesirile cu invitatii ale prietenilor acasa si pe mai departe... lipsa vietii sociale ne-a indrumat spre a invata bebelusul ca mai are niste matusi, ca mai are niste bunici, toti dornici de a petrece timpul cu nepotelul lor si asa ne-am reluat vechiurile obiceiuri. Cel mai mult cred ca tati a suferit de faptul ca a trebuit sa petrecem asa mult timp in casa, pentru mine ca mama, prioritatea zero a devinit in subconstientul meu copilul si acesta ocupandu-mi cam toata ziua, nu prea mi-am dat seama cum trece timpul. Noroc cu venirea primaverii si atunci posibilitatile de iesit in gasca (mami, tati si bebe) au fost mult ma dese si placute totodata.

Nu e pe modul, hai sa ne plangem, dar este o realitate, o mama are mai multe responsabilitati, in acelasi timp trebuie sa aiba grija de copil cu tot ce inseamna, schimbat, alaptat, spalat, ingrijit, etc. Trebuie sa ingrijeasca si casa, vrei nu vrei, cand ai un copil trebuie sa mentii curatenie zilnic, cand bebe creste trebuie sa faci mancare pentru el, mancare pentru adulti. Daca vrei sa nu dai chix trebuie sa fii o persoana educata si sa imparti sarcinile astfel incat sa nu te epuizezi.

Alaptatul exclusiv la san al bebelusului in primele 6 luni te face pe tine ca mama dependenta de copil, e greu sa te organizezi sa pleci de acasa fara el pentru ca nici bine nu ai plecat si trebuie sa te intorci sa ii dai sa manance. In cazul meu, l-am alaptat pe bebe pana la 1 an si 2 luni, de la 6 luni am inceput diversificarea si abia dupa vreo 2 luni, cand a inceput sa se sature cat de cat din mancarea solida, am putut sa plec fara el un interval orar de 4-5 ore. Eu l-am luat mai mereu cu mine ori am preferat sa nu mai plec daca nu era musai necesar deoarece bebe a fost si tare flamangios iar cand i se facea foame stiu ca nu il putea opri nimeni din plans.

Pe la varsta de un an lucrurile devin ceva mai lejere. Firi libertine si mereu donice de vacante, am incercat sa il invatam pe bebe cu plimbarile mai lungi cu masina. Am inceput cu plimbarile la tara la bunici, strabunici, apoi un drum la mare (aproximativ 300 km), am vazut ca bebe se comporta bine si am pulsat cu un drum spre Cluj (aproximativ 550 km). In modul acesta am putut si noi sa iesim si sa il luam cu noi.

Vacantele sunt benefice atat pentru copii cat si pentru parinti. Ce trebuie stiut sau cu ce ar trebui sa se consoleze parintii este ca nici o vacanta cu copil nu va mai fi ca inainte cand o vacanta insemna timp berechet sa mergi sa vizitezi, ore intregi la masa savurand mancarea sau sa bei un vin linistit. Vacanta cu copil presupune un orar bine stabilit astfel incat sa poata dormi copilul la pranz, de aceea e foarte bine daca il invatati sa doarma in carut, va scuteste de un drum inapoi la hotel si cel putin o ora in care il pazesti, dorindu-ti sa se trezeasca mai repede.

Masa la restaurant atunci cand e micut e mai rezonabila insa odata ce creste iti iei adio la a manca impreuna, veti manca pe rand. Daca nu iti setezi in cap lucrurile acestea ca fiind normale si ca vor face parte din viitorii tai cativa ani, vei ajunge sa esuezi, sa nu mai rezisti si apoi eventual sa te certi cu partenerul.

Recunosc, visez la o vacanta doar eu cu sotul meu cu plimbari lungi si program nestabilit, sa savurez o mancare buna la restaurant cu stele michelin (gurmanda fiind), dar probabil realitatea va fi alta, voi sta mereu cu gandul la el zicand „ce i-ar fi placut si lui bebe aici”.

Lasati in sectiunea de comentarii de mai jos raspunsul la intrebarea - Ce s-a schimbat in relatia cu partenerul dupa venirea pe lume a noului membru al familiei?

Poza din acest articol este oferita gratuit de catre Simon Matzinger de la Pexels